7 moduri prin care îți jignești copilul fără să-ți dai seama

Un psiholog a declarat: „Ori de câte ori ai ocazia – ia-ți copilul de mână! Va trece puțin timp și el va înceta să-ți mai întindă mâna!”.

Tot ceea ce facem în viața copiilor noștri, se întoarce ca un bumerang. Dacă copilul crește în încredere – el va învăța să aibă încredere în alții, dacă copilul este iubit și susținut – el însuși devine atent și grijuliu.

Însă sunt câteva greșeli catastrofale pe care adulții le fac sub influența furiei sau indiferenței, fără să se gândească ce fel de consecințe pot avea ele în sufletul unui copil.

Ne jignim puternic copilul atunci când:

Nu îi înțelegem!

La 13 ani m-am îndrăgostit. Andrei era eminent și mândru de sine. Însă mie mi se părea băiatul ideal. El însă nu-mi acorda nicio atenție, iar eu plângeam. Iar mama, încercând să mă liniștească îmi spunea niște cuvinte tâmpite: „Nu-i nimic! O să îți treacă într-un an-doi!” Eu însă nu-mi doream ca starea mea de îndrăgostire să treacă.

 

Nu îi susținem!

Micul Caruso a venit de la școală plângând: „Mama! Profesorul de muzică mi-a spus că am o voce oribilă!”. Îmi este greu să mă gândesc că lumea nu ar fi auzit niciodată de marele tenor, dacă mama lui nu i-ar fi spus: „Copilul meu! Nu asculta pe nimeni! Cânți minunat! Sunt sigură de asta!”. Spune-i copilului tău că va reuși și susține-l întotdeauna!

Îi comparăm cu alți copii!

«Uite, Ana – e atentă și grijulie. Nu cum tu – un adevărat porcușor!” Îți amintești? Un singur lucru nu pot să înțeleg: ce vor să obțină mamele care rostesc asemenea cuvinte? Decât ura pe Anișoara, aici e greu să ai alte emoții…

Să faci glume pe seama lor!

Am mers cu sora mea mai mică într-un magazin. Ea avea atunci 3 ani, fața ei era verde din motive medicale: avea rujeolă. Vânzătoarele, neavând ce face, au început să facă glume pe seama ei. În acele momente, în cap aveam o singură idee: de unde să iau o armă și să le împușc…

Îi obijduim prin fapte și cuvinte

Eram în clasa a 8-a și mă consideram adultă și independentă. Într-o seară, rezolvam împreună cu tata o problemă de geometrie, la care capul meu nicidecum nu găsea soluție. Și atunci tata mi-a dat o palmă la fund. Nu a fost atât de dureroasă, pe cât de obijduitoare. Nu am vorbit cu el mult timp! Iar el nu putea să înțeleagă ce m-a supărat atât de mult…

Strigăm la ei când ne înfuriem!

Am fost martoră la un caz îngrozitor. În parc, o mamă furioasă și-a bruscat copilul și a început să țipe la el. Niciodată nu voi uita acei ochi îngroziți de frică ai copilului care singur nu înțelegea ce se petrece. Mi se pare că apoi însăși mama s-a simțit penibil.

Îi ignorăm!

Și crede-mă, e ÎNGROZITOR! Un cercetător japonez a arătat asta întregii lumi prin experimentul cu plantele. Trei semințe identifice au fost plantate în trei ghivece. În fiecare dimineață, trecând pe lângă ghivece, profesorul saluta una dintre plante și-i spunea cuvinte frumoase. Cuvinte urâte și batjocoritoare erau rostite la adresa plantei din al doilea ghiveci. Cea de-a treia plantă era pur și simplu ignorată: trecea pe alături fără s-o privească.

Nu este greu să ne imaginăm ce s-a întâmplat cu plantele peste o lună. Prima plantă a crescut frumoasă, verde și a dat boboci. Cea de-a doua s-a uscat. Iar a treia nici nu a răsărit.

Copii sunt asemeni acestor plante: părinții culeg doar ceea ce au sădit!

Iar acum privește-ți copilul. Observă-i ochișorii dulci și zâmbetul care i-a ocupat toată fața. Acest omuleț te iubește necondiționat: orice dispoziție ai avea, cu sau fără cadouri, pentru că tu ești mama sau tatăl lui! Iar pentru zâmbetul lui, tu trebuie să oferi tot ce ai pe această lume!

Sursa

Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.

Distribuie pe facebook Distribuie pe facebook

Primește noile articole pe mail prin intermediul FeedBurner de la Google

Mulțumim!

Editorii noștri au primit o notificare.