Care este cel mai mare dușman al fericirii noastre
Făcând psihologie practică, am observat să oamenii trăiesc cu o anumită supărare pe viață: „Nu este corect! Nu este pe dreptate. Bărbații nu sunt aceea, munca nu este aceea, țara, orașul, comportamentul copiilor, părinții, mediul înconjurător – nimic nu este ceea ce ne-am dorit.
Și nu este de mirare că, având o astfel de stare de spirit, persoana respectivă învață aceleași reguli ale sorții, însă de fiecare dată ele devin tot mai complicate. Și asta din cauza că acea persoană nu percepe asta ca o lecție a vieții, respectiv nu o învață, și se transformă într-o victimă a „nedreptății” societății, lumii și a tuturor celor care au creat vreodată ceva. Treptat, o asemenea persoană se transformă într-o ființă furioasă și obijduită și se confruntă cu boli sufletești și fizice.
Însă, așa cum este imposibil să trăiești permanent într-o asemenea stare, acea persoană încearcă să găsească soluții. Prin urmare, face rost de literatură psihologică, participă la diferite cursuri și training-uri de psihologie.
Și el acolo aude idea că omul este propriul său creator al fericirii și că trebuie doar să îți accepți viața, să te iubești și să înveți metodele prin care ai putea să-ți influențezi soarta. Și iată, o anumită perioadă, victima muncește asupra propriei personalități, află informații despre energie și modul de administrare a realității, și într-adevăr obține rezultate. Însă asta este doar pentru o perioadă.
Apoi are loc o schimbare radicală: victima se transformă în creator, adică persoana începe să gândească că el este „proprietarul” vieții sale și poate să-și dirijeze viața așa cum își dorește. În așa mod, mândria doar se salvează de la moarte și capătă puteri mai mari. Acea persoană începe să observe alți oameni, se crede superior acestora. De la ei poți să auzi fraze de genul: „cum poți să fii atât de întunecat și negativ? Oare nu văd că viața lor e în mâinile lor și că ei doar se plâng?”.
În așa fel, acest „creator” nimerește în propria capcană și toate meritele și le atribuie doar sieși.
Și așa cum scrie în cărți, exact în acest momente, viața îi întoarce spatele. Reapar momentele negative sau apar altele noi și mai neplăcute. Și acea persoană iarăși nu vrea să le accepte, el protestând că este creatorul propriei vieți, că ar fi aflat secrete, etc. Însă universul nu aude acest lucru și omul rămâne singur în lumea lui plină de neînțelegeri și neacceptări.
Aceasta este cel mai mare nivel de demonstrare a mândriei. Fiind într-o asemenea situație, omul trăiește într-o lume separată, pe care și-a creat-o singur. Treptat, acesta simte tot mai mult negativism, este dezamăgit de toate metodele miraculoase la care apela atunci când avea nevoie. Doar că oamenii și metodele aici nu au nicio vină. Vinovat este însăși el. Încercând să învețe ceva de la alții, el nu a învățat nimic de la viață și în continuare percepe toate lecțiile vieții ca pe niște greșeli.
Pentru a nu cădea în capcana mândriei, trebuie să îți amintești că viața este ceva inexplicabil, o anumită putere care ne conduce, ne susține și ne îndreaptă. Trebuie să ne amintim că nu există greșeli, ci doar dezacorduri cu lecțiile care ni le oferă viața.
Și atunci când obții succes și noroc, nu trebuie să le păstrezi doar pentru tine, ci trebuie să le împarți cu lumea întreagă și să mulțumești pentru că ai devenit mai bun, mai înțelept și mai puternic. Și să fii recunoscător învățătorilor tăi pe care viața i-a adus în viața ta.
Fii recunoscător acelor puteri care au creat această lume și care crează evenimentele din ea. Și trebuie neapărat să găsești o modalitate de a comunica cu lumea și Universul, pentru că doar prin această sursă poți căpăta iubire și fericire pentru toată viața.
Autor: Vadim Kurkin
Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.
