Adevărul despre cei care salvează şi oferă sprijin întotdeauna
Grijă, susținere, dorința de a fi mereu alături de persoana dragă – oare acest lucru este atât de rău?
Oare este atât de rău să iubești, să susții, să îndemni, să ai grijă, să îți faci griji și să te gândești la ea? Chiar este atât de rău?!
Nu este rău doar în cazul în care acea persoană își dorește mai mult decât tine să reușească, să-și îndeplinească visele și să obțină ceva mai mult.
Însă dacă în acest proces, tu ești cel care își dorește mai mult, care susține mai mult, care convinge, controlează, încurajezi și spui că acea persoană (soț, frate, iubit, mamă, soră, prietenă apropiată, fiu sau fiică) are nevoie de acest lucru – să aibă grijă de sănătate, să slăbească, să-și părăsească soțul-alcoolic, să obțină studii superioare, să facă sport, să se mute în alt oraș, să nu mai bea, să-și schimbe viața…. iar tu depui tot mai mult și mai mult efort pentru asta…
Iar apropiatul tău face acest lucru din datorie și respect pentru tine…
STOP! Ești în capcană!
Îți amintești, în liceu, toți profesorii îți spuneau: „Învață, vei avea nevoie de aceste informații!”
Cine are nevoie? Oare un copil, un adolescent simte că are nevoie să învețe? Nu. Dar atunci cine are nevoie de asta? Profesorii, părinții – ei au nevoie de asta. Pentru că un copil nu își dorește asta. Dorințele și necesitățile lui sunt cu totul altele și nu învățătura.
Dacă ceea ce faci pentru cineva drag, este ceva de ce tu ai nevoie mai mult, tu nu mai ești un susținător, ci un salvator care duce în spate această povară.
Salvatorul este cel care salvează pe cineva cu propria energie.
Să salvezi trebuie și este important! Atunci când o casă este în flăcări, trebuie să îi salvezi pe locatari. Atunci când oamenii sunt vulnerabili și nu pot să se ajute singuri pe ei. Atunci când sunt paralizați, au o criză de astmă, sunt drogați, se îneacă într-un râu, au nimerit într-un accident rutier sau se află sub dărâmături. Să îi ajuți în acele momente când persoana se află în incapacitatea de a se ajuta pe sine.
În restul cazurilor, salvarea propriei persoane este responsabilitatea acelei persoane. Și podul către visele sale trebuie să îl construiască cu propriile puteri.
Să ajuți, să susții sau să dai sfaturi – poftim! Însă în așa fel încât ajutorul și susținerea ta să constituie 20% din tot acest proces. Dacă nu are puteri, energie și dorință – probabil acesta nu este drumul ei. Însă dacă este măcar o mică dorință și energie, să o investească atât cât este posibil, astfel să își construiască propriul drum spre viitor.
Însă dacă tu devii temelia acestui pod, dacă tu ești cea mai interesată persoană ca apropiatului tău să ajungă acolo unde îi este destinația, atunci riști să tragi după tine mai multe, practic totul și astfel să răspunzi pentru întreg rezultatul.
Mai există și riscul ca persoana pentru a cărei fericire lupți atât de mult, într-un moment dat să lase totul baltă și să îți întoarcă spatele. Iar toate grijile, tot efortul și munca depusă să fie călcată în picioare.
Nici măcar un cuvânt de mulțumire, pe care în adâncul sufletului îl aștepți, nu vei primi. Nici iubire, nici recunoștință. Doar un sentiment puternic de dezamăgire și un sentiment că ai fost folosit – asta este tot ce îi rămâne unui erou – salvator care face totul pentru ca cineva să reușească în viață.
Avem în față următoarea formulă «20+ 80», unde 80% – este efortul de pus de acea persoană, iar 20% – este ajutorul și susținerea.
Atunci când am fost directorul unei organizații care oferea suport și grijă orfanilor și familiilor vulnerabile, sponsorii ne ofereau doar 20% din bugetul de care aveam nevoie pentru a realiza un proiect.
«Îți place această idee? Vrei să o realizezi? Crezi în ea? Atunci depune energie, bani, caută finanțatori, activează, mișcă-te, muncește! Iar noi te vom susține. De ce să nu susții un om care știe de ce are nevoie pentru a-și realiza un vis?!»
Între susținere și obligație, control și presiune – este o graniță subțire.
Dese ori salvatorii devin „dictatorii unei vieți corecte”, transformându-i pe cei care îi salvează în victimele propriilor ambiții.
Înainte de a salva pe cineva, întreabă-te: „Cine are nevoie de asta?”
Vrea oare soțul să se lase de băut, vrea soția să-și găsească un nou loc de muncă, mama să aibă grijă de sănătate, sora să slăbească, iar fratele să-ți plătească datoriile? Vrea oare fiul să meargă la facultate, iar fiica să învețe engleza? Oare prietena are nevoie de un nou job sau este mulțumit de cel vechi?
Și cea mai importantă întrebare – această persoană depune destul efort pentru a obține tot ceea ce își dorește?
Salvatorul poate fi un susținător, dacă el se va comporta la fel ca un matur care îi întinde mâna copilului atunci când acesta merge pe bordură:
«Vrei să mergi pe aici? Îți place acest lucru? Atunci ține-mă de mână. Te voi susține!».
Autor: Irina Dîbova
Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.
