Adevărul dur despre cei trecuți de 30 de ani

Un cunoscut blogger rus, cu numele morena-morana a publicat un articol emoțional despre problemele principale ale generației de peste 30 de ani. Este un articol provocator, însă are o ceva ce te pune pe gânduri.

Dacă te-ai născut după anii ’80 și crezi că ai devenit o persoană adultă, atunci acest text este despre tine. În fiecare zi mergi la muncă, însă nici până acum nu ai obținut destui bani? Rutina nu îți aduce fericire și crezi că te-ai născut pentru o viață mai bună? Oprește-te un pic și citește adevărul expus în rândurile de mai jos…

Capcana marilor dorințe sau de ce nu vom fi niciodată fericiți

Generația bunicilor noastre rar când visau la prinți, călătorii peste hotare și un pahar de martini. Toate aceste lucruri li se păreau un lux de neatins. Bunicile noastre se bucurau de cerul senin, de posibilitatea de a câștiga un ban pentru a-și cumpăra pâine și de muncă stabilă. Se bucurau, în principiu, de orice soț aveau – din acele vremuri este faimoasă expresia: „măcar să nu bea și să nu mă bată”. Iar majoritatea timpului care le rămâne după muncă și nașterea copiilor, îl cheltuiau pentru a asigura confortul în casă.

Generația celor de după 30 nu țin minte vremurile foamei. Astăzi, puțini își mai amintesc de anii 90 – erau copii pe atunci. Din acest motiv, comportamentul multor nepoți li se pare bunicilor inadmisibil: nepoții nu vor să muncească la uzină sau în construcții. Ei nu vor deloc să muncească.

Bărbații vor să fie milionari, să stau cu fundul pe scaun, nu vor să lucreze cu mâinile și au o atitudine sceptică față de lucru. Mai bine să stea jumătate de zi și să joace jocuri pe computere, fiind în funcție de manager, decât să muncească cu mâinile. Femeile stau și mai prost. Ele au devenit și mai lenoase. O femeie de succes este considerată cea care nu face nimic, care parazitează un milionar și care trăiește pe spatele lui. Și nici nu mai sunt capabile să iubească. Sincer. Pentru că toți bărbații sunt niște „derbedei” și „inculți”.

Dacă facem o comparație între anii 2000 și astăzi, putem observa, obiectiv, că viața este mult mai ușoară. Subiectiv – peste tot auzim recviemuri de speranță. Acestea nu sunt decât gemetele geniilor necunoscuți. Nerecunoscuți și autointitulați. Nimeni nu mai vrea să fie simplu.

Prea sătui de toate

O altă cauză a nefericirii noastre este saturația. Amintește-ți cât de gustoase erau odată cartofii cu carne la cuptor. Acum fă o comparație între gustul de atunci și cel de acum, când stai într-un restaurant, iar mojito nu mai este atât de bun, iar barman-ul nu mai are martini. Nu mai au cu ce ne mulțumi. Gândaci în fiecare magazin. Iar acolo sunt fructe exotice și tot felul de băuturi rare…

Ne-am ghiftuit, doamnelor și domnilor. Am mâncat prea multe și prea gustoase, pentru că prea multe le putem obține prea ușor. Nu mai dăm valoare hainelor din colecția veche, uitând că bunicile noastre coseau găurile din ciorapi, pe care nu îi aruncau. Ne plângem că suferim în automobilele de lux. Noi întotdeauna plângem și mâncăm. Mereu suntem nemulțumiți și nimic nu ne mai miră.

Pentru ca să fim fericiți, trebuie să ne limităm. Nu în zadar în toate religiile există postul. Cu cât o persoană este mai flămândă, cu atât mai gustoasă este mâncare. Cu cât o persoană este mai sătulă, cu atât mâncarea este fără gust, iar sufletul este mai trist.

Egoism

Nu știu de ce, însă am fost educați în stilul că toți ne sunt datori. Noi nu am fost nevoiți să mergem la o școală care se află la 5 kilometri de localitatea în care trăim. Profesorii erau obligați să ne-a cunoștințe. Nu ne-am ajutat părinții la munci – ei ne asigurau întotdeauna un mic dejun cald. Mulți dintre noi nu-și doresc copii. De ce să ne facem griji pentru cineva? Bărbații infantili sunt în căutarea unei „mame” grijulii. Femeile caută un milionar cu deficiențe mintale, la gâtul căruia să sară și să nu mai muncească. Nimeni nu mai vrea să facă, să ofere!

Cine suntem noi, doamnelor și domni? Cine? Ce merităm noi cu adevărat?