Află ce se ascunde în spatele antipatiei față de alte persoane

Dese ori se vorbeşte despre iubire şi îndrăgostire. De ce să nu vorbim şi despre ură. Însă nu chiar despre ea, pentru că este un sentiment extrem de puternic pe care nu toţi îl pot trăi. Să vorbim despre… antipatie (pe care noi dese ori o confundăm cu ura).

În anturajul fiecăruia dintre noi sunt oameni faţă de care avem acest sentiment. Viaţa este aşa cum este şi nu tot ce se întâmplă în ea ne este pe plac.

Este bine dacă înţelegem cauza antipatiei noastre, atunci când acest motiv stă la suprafaţă: nu ne place această persoană dintr-un motiv clar şi el ştie de acest lucru, iar noi nu ascundem acest sentiment. Asta este, probabil, cea mai simplă ecuaţie.

Însă se întâmplă şi altfel de situaţii: parcă acea persoană nu este atât de rea şi are o atitudine bună faţă de tine şi nu ai ce împărţi cu ea, mai mult decât atât, nu ţi-a făcut niciun rău. DAR NU ÎŢI PLACE ŞI GATA! Şi acest „nu îţi place” nu este atât de simplu. În anturajul acelei persoane eşti pur şi simplu compleşit de emoţii nevative!

Nu poţi să înţelegi care este motivul, de ce te enervează atât de mult şi este practic imposibil să comunici cu ea. Perfect este atunci când pur şi simplu drumurile voastre nu se intersectează. Însă ce faci dacă acea persoană este şeful tău? Sau un simplu coleg, care stă la masa de lângă tine. Sau soţul celei mai bune prietene? Un adevărat chin…

Probabil nu vei fi mirat când îţi voi spune că adevărata cauză a acestei antipatii se ascunde în subconştientul nostru. Nici nu îţi poţi imagina ce se ascunde în subconştientul tău, atâtea motive care îţi influenţează viaţa şi, în special, emoţiile.

Iar antipatia este una dintre cele mai necontrolabile şi puternice emoţii. Când psihologii sunt nevoiţi să lucreze cu cuplurile care au probleme în relaţie, antipatia dese ori se află pe primul loc, iar specialiştilor nu le revine decât să-şi înveţe pacienţii să-şi controleze emoţiile care ne sunt impuse de subconştient.

Să înveţi să îţi controlezi emoţiile înseamnă pe jumătate să le faci faţă. Iar prima condiţie pentru a controla ceva – trebuie să ştie ce anume trebuie să controlezi, să identifici sursa acesteia.

Psihologii utilizează asemenea termen ca „proiecţie”. De exemplu, în viaţa ta a avut loc un eveniment nu tocmai plăcut. Iar tu încerci să îl uiţi şi, probabil, ţi-a reuşit acest lucru. Însă, brusc, în viaţa ta apare o persoană foarte asemănătoare cu cel de care te leagă amintiri neplăcute.

S-ar putea ca vocea să sune la fel sau stilul de a se îmbrăca, sau poate cravata de aceeaşi culoare sau aceeaşi coafură. – sunt destule câteva asemănări şi subconştientul tău „îl recunoaşte”. Şi totul reapare la suprafaţă cu o putere mai mare: toate acele emoţii negative, toată antipatia ta este redirecţionată spre acea persoană, care este vinovată doar pentru că îţi aminteşte de cineva din trecutul tău.

Încă un tip de „proiecţie”: Cel care a avut nefericita şansă de a fi martor a unui incident neplăcut, care ţi s-a întâmplat. S-ar părea că emoţiile trăite în acest caz au dispărut. Însă nu este chiar aşa. Pentru că întâmplător întâlneşti acea persoană şi toate amintirile tale dau naştere unui sentiment puternic de antipatie faţă de ea.

Şi multora dintre noi nu le place „oglinda”. De ce în ghilimele? Pentru că nu este vorba anume de obiectul oglindă, ci de reflexia noastră în ea. De exemplu: în adâncul sufletului ştii că eşti al naibii de egoist. Iar oamenii din cercul tău îţi spun acest lucru. Tu ai învăţat cumva să trăieşti cu acest lucru, să îl accepţi, ceva ascunyi, îşi controlezi emoţiile, cuvintele şi comportamentul. Toate acestea se învaţă cu trecerea timpului, fiecare om trebuie să te adapteze cumva în societate.

Acest lucru se referă, în special, la defectele cu care ne este foarte greu să luptăm. Şi iată că în viaţa noastră apare o persoană care este propria noastră reflexie. Culmea, ea nu vrea să ascundă acest defect sau poate nu consideră acest lucru un defect. Ce tupeu! De aici şi apare acest sentiment puternic de antipatie faţă de acest tupeist.

Şi încă o cauză pentru care putem simţi acestă antipatie din conştient faţă de o persoană este, oricât de straniu pare, sentimentul de datorie.  De exemplu, până acum ai comunicat cu o persoană fără nicio problemă. O credeai simpatică şi plăcută şi poate considerai că îţi devine prieten. Însă într-un anumit moment, viaţa a luat o întorsătură ciudată, iar această persoană te-a ajutat şi nu vorbesc de ajutor material.

S-ar părea că eşti dator acelei persoane fără la sfârşitul vieţii tale. Însă ceva nu se leagă. Acum nu trebuie să ai o atitudine faţă de ea aşa cum ţi-ai dori, ci cum trebuie. Şi această „datorie”, care stă pe spatele tău, nu doar că ucide relaţia dintre voi, însă o umple de energi negativă din partea ta. Cu siguranţă acest lucru nu se întâmplă foarte des, însă totuşi se întâmplă.

Nu pot să trec peste un alt motiv de antipatie pe care o simţim uneori. Se întâlneşte nu atât de des, însă: acea emoţie negativă pe care o simţim faţă de altă persoană este doar o consecinţă a unui sentiment şi mai puternic – dorinţa sexuală. 

Acest lucru se întâmplă atunci când această dorinţă nu poate fi împlinită în niciun mod. De exemplu: pe voi vă leagă doar relaţii strict de afaceri, care sub nicio formă nu pot trece la o altă etapă. Sau obiectul dorinţei tale se află deja într-o relaţie sau chiar vă leagă relaţii de rudenie. O asemenea dorinţă sexuală se transformă în ceva mai puternic – într-un sentiment de antipatie sau chiar ură.

Cu siguranţă astea nu sunt toate motivele care îţi pot trezi sentimente de antipatie faţă de o persoană nevinovată. Dacă ai putea să analizezi mai profund şi să vezi care este adevăratul motiv al acestui sentiment, atunci vei face faţă mai uşor. Pentru că până la urmă, antipatia ta nu face rău altuia, ci doar ţie.

Sursa

Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.

Distribuie pe facebook Distribuie pe facebook

Primește noile articole pe mail prin intermediul FeedBurner de la Google

Mulțumesc!

Editorii noștri au primit o notificare.