Citește acest articol dacă ai obosit de tot și de toate

pexels-photo

Toți am obosit, și doar fizic, iar uneori ni se pare că nu mai avem nici o putere să mergem înainte. Lăsăm mâinile jos și vrem să ne ascundem de lume. Însă asta nu este o soluție.

Respiră adânc și citește articolul de mai jos.

— Lumea în care trăim ne obosește prea mult. Toți au obosit de ea. Ai obosit să iubești prea mult, să îți pese, să te dăruiești oamenilor care nu îți vor oferi niciodată nimic la schimb. Ai obosit de incertitudini. Ai obosit de zilele posomorâte.

Odată ai fost plin de speranțe, de optimist care întrecea orice normă de cinism și erai gata să te sacrifici din nou și din nou. Însă o inimă distrusă, promisiunile cuiva care nu și le-a respectat, planuri nerealizate – toate acestea te-au coborât din al nouălea cer pe pământ. Lumea nu a fost niciodată bună cu tine și ai pierdut foarte multe, iar acum ai lăsat mâinile jos și nu vrei să mai încerci încă odată. Te înțeleg.

Adevărul este că noi toți am obosit. Fiecare dintre noi. Într-o anumită perioadă din viața noastră nu suntem decât o armată de inimi rănite și suflete bocite care caută cu disperare armonia. Vrem mai mult, însă am obosit să cerem asta. Nu ne place unde ne aflăm, însă suntem prea speriați pentru a începe ceva de la zero. Trebuie să riscăm, însă ne este frică că vom pierde absolut totul. În cele din urmă, nu știm de câte ori vom fi în stare să o luăm de la început.

Încă un adevăr este că am obosit unul de celălalt – am obosit de jocurile pe care le face, de minciunile pe care le spunem și de instabilitatea pe care o oferim unul celuilalt. Nu mai vrem să ne punem masca însă nici nu ne dorim să rămânem naivul care atât de mult nu ne place. Nu ne rămâne decât să ne jucăm rolurile pe care le urâm și să ne prefacem cineva pentru că nu suntem siguri de alegerea pe care am făcut-o.

Eu știu cât de greu este să încerci din nou și din nou atunci când ne aflăm la capătul puterilor. Iar gândurile optimiste pe care le aveai odată ți se par acum prostești și fără sens. Însă, eu te rog, dacă ești la un pas de a realiza ceea ce îți dorești înainte de a renunța: mai încearcă încă odată, cu toate puterile.

Suntem mai plini de viață atunci când putem să ne imaginăm iar acesta e un adevăr care nu poate fi contestat. Suntem capabili să oferim mai multă iubire, mai mult sprijin, mai multă pasiune decât oferim acum. Ne dorim să obținem un efect imediat și renunțăm atunci când nu vedem nici un efect. Ne simțim dezamăgiți din acestă cauză și pur și simplu renunțăm.

Înțelege, nimeni nu poate fi inspirat în fiecare zi. Toți ne pierdem. Toți ne dezamăgim. Toți obosim. Faptul că ai scurs toate puterile și că ai obosit de viață nu înseamnă că stai pe loc. Omul pe care întotdeauna l-ai idolatrizat a avut și el înfrângeri. Însă asta nu l-a împiedicat să meargă înainte. Nu te da bătut pentru nimic în lume orice ai face.

Când ai obosit, mișcă-te încet. Mergi liniștit, fără să te grăbești. Dar nu te opri. Ai obosit din anumite motive. Ai obosit pentru că ai schimbat foarte multe lucruri. Ai obosit pentru că te dezvolți. Pur și simplu ai obosit. Însă într-o bună zi vei rămâne uimit să realizezi că ai reușit să escaladezi Everestul.
Sursa

Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.

Distribuie pe facebook Distribuie pe facebook

Primește noile articole pe mail prin intermediul FeedBurner de la Google

Mulțumim!

Editorii noștri au primit o notificare.