De ce următoarea ta relație va fi mai proastă decât cea anterioară
Cine este soțul? Am întrebat nu o singură dată Universul și am primit următorul răspuns: «Soțul este cel care conduce o femeie în viață ». Îți amintești simbolul sexului masculin – un cerc cu o săgeată. Direcție. Asta este cea mai importantă funcție – celelalte pot fi prezente sau nu.
Minimul absolut. Dacă sunt toate celelalte, iar aceasta nu – el poate fi oricine, însă nu un soț. Cele mai multe din funcțiile pe care le are un soț, aparține de fapt unui tată. Iar o femeie adultă poate să trăiască fără ele. Femeile adulte în cultura noastră nu sunt.
Dacă un bărbat îndeplinește multe alte funcții și de regulă asta se întâmplă, el poate să își piardă interesul față de soția sa.
Una dintre problemele din societatea contemporană este că rolul soțului devine mult mai puțin atractiv din cauza toate responsabilităților suplimentare.
Un bărbat care și-a pierdut drumul în viață devine neinteresant și neatractiv pentru femei. Se transformă într-o sursă suplimentară. Dacă un bărbat face față cu succes rolului de „sponsor”, atunci poate trezi interesul unei femei, oferindu-i bani și protecție socială.
Din cauza că în societatea noastră nu sunt bărbați adulți, apare bărbatul – copil care joacă rolul de tată pentru femeia – copil. Asta este o relație extrem de grea și chinuitoare.
Unicul rol al soției este să-i lumineze calea bărbatului – să fie steaua lui călătoare. Iar înțelepciunea acestei colaborări este – el merge acolo unde ea îl luminează. Alchimie.
Este unica și cea mai importantă responsabilitate a unei soții. Toate celelalte funcții pot exista sau nu. Majoritatea funcțiilor care sunt așteptate de la o femeie, aparțin mamei. Iar un bărbat adult se poate descurca și fără ele. Dacă o femeie este prea influențată de funcțiile materne, atunci ea își pierde această capacitate de a lumina și astfel își pierde interesul față de bărbat.
Și repetând ceea ce am spus mai mult, femei mature în societatea noastră nu există, rezultă faptul că femeia – copil joacă rolul mamei pentru bărbatul – copil. Iar aici vine Freud și bagă marafeturi.
De regulă, noii parteneri sau amanți sunt priviți ca jucători dintr-o altă echipă. Obosită de rolul „mamei”, femeia caută un „tătic”, crezând cu tot sufletul că el este „bărbatul adevărat”. Și invers.
Un cuplu contemporan este alcătuit din doi copii maturi care cară după ei saci giganți plini cu așteptări copilărești. Și în primul moment convenabil, fiecare aruncă acest sac în direcția parterului său. Relația devine mai insuportabilă cu cât mai mulți saci sunt prezenți între un cuplu. Sentimentele de vinovăție și obidă sunt garantate. Din cauza că nicio așteptare nu poate si realizată.
Și astfel cuplurile se destramă și foștii parteneri pleacă în căutarea unor noi candidați , cărând după ei aceeași saci giganți.
În culturile inteligente, bărbatului și femeii li se explică că toate așteptările și speranțele copilărești nu mai pot fi îndeplinite la maturitate. Este trist, însă nu este o catastrofă și asta deoarece viața matură ne oferă mult mai multe lucruri bune. În culturile inteligente.
În societăți primitive, lipsa maturității a bărbatului și a femeii aduce cu sine foarte multe probleme psihologice. Pe fețele multor bătrâni de astăzi vei surprinde chipul unui copil obijduit. Trist, dar adevărat.
Iată ce a scris Alexander Lowen: «Ambii se simt prinși într-o capcană, care le amintește, din diferite motive, de copilărie. Ei pot să rupă această relație, să lupte pentru ea sau să se împace cu speranța pierdută pentru o dragoste sinceră și fericire. Această împăcare că nu pot schimba lucrurile îi determină să lege noi relații deloc mai bune decât precedentele. Pentru a scăpa de această capcană, cuplul trebuie să se alieze împotriva sentimentului de frică în fața iubirii».
Speranțele trăite pe jumătate ne consumă foarte multă energie
O asemenea tendință nu bucură pe nimeni. Și din acest motiv astăzi avem atât de multe relații adolescentine bazate pe prietenie și violență sexuală. Aș fi vrut să scriu ceva pozitiv despre acest fel de relații, însă nu am găsit argumentele necesare.
Defectul acestor fel de relații este sentimentul de nerealizare. Pentru ca un bărbat să își vadă drumul, femeia trebuie să își deschidă sufletul, să înceapă să lumineze. Iar pentru ca ea să simtă că trebuie să meargă după el – bărbatul trebuie să procedeze la fel. Минус таких отношений взаимная нереализованность.
O relație bazată pe sex nu prevede asemenea posibilități pentru că grija partenerilor este să-și protejeze actul sexual. O femeie cu sufletul închis va întâlni întotdeauna bărbați la fel.
Și totuși există un proces natural de tratate a rănilor din copilărie. El constă în acceptarea faptul că în viață vei suferi dezamăgiri.
Fiecare dezamăgire trăită este o lecție de maturitate și acceptare.
Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.
