Despre cum reușim să complicăm chiar și cele mai simple lucruri

summer-814679_1280
Fiecare dintre noi își dorește ceva. Unii, de exemplu, își doresc o iubire adevărată și puternică. Iar unii își doresc o seară liniștită și un film bun.
Iar acei oameni care știu ce își doresc se simt bine. Dar e rău pentru cei care își doresc o simplă seară liniștită.

Iată un om își dorește o mașină scumpă și frumoasă, iar pentru asta își omoară câiva ani din viață. Iar atunci când obține ceea ce își dorește realizează că, de fapt, nu este fericit. Pentru că de fapt el își dorea ca cineva să îl laude. Iar de mașină nici nu avea nevoie.

Sau altul stă și discută insistent pe Internet. Aduce argumente puternice. Îi demonstrează oponentului punctul său de vedere. Când de fapt el dorește să-i spună oponentului că „Nu-i pasă de tine și ar fi bine să mă lași în pace”.

Acestea sunt câteva fraze care pot fi atribuite foarte multor persoane. Ceea ce le va lega pe aceste persoane este sentimentul că își doresc ceva. Când de fapt el își dorește cu totul altceva.

Cum este posibil așa ceva?

În prima etapă, individul are senzația că are nevoie de ceva, însă nu este sigur de ce anume are nevoie. În această etapă, el simte doar o sensație că are nevoie de ceva. O senzație foarte vagă care nu poate fi înțeleasă în întregime. Care seamănă foarte mult cu vorba din popor „Vreau ceva, dar nu știu ce”.

Din această cauză, omul se simte indecis și inconfortabil. Apoi el pornește în căutarea soluției care îi va salva starea inexplicabilă.

Iar cel ce caută, întotdeauna găsește. Mai devreme sau mai târziu, omul găsește în jurul său ceva care îi va face viața mai ușoară.

Iar atunci când găsește această „soluție”, el înțelege ce vrea.

Un exemplu mai pe înțelesul tutoror este comportamentul bebelușilor. Copilul, atunci când îi este foame, începe să plângă puternic. Însă, copilul nu cere pieptul mamei așa cum cred maturii. El nu înțelege ce își dorește, dar își dorește. El simte un disconfort, iar prin plâns îl exprimă. Și mama îi dă lapte, iar bebele se liniștește. A doua oară, a treia, și așa mai departe. Până când el înțelege că atunci când primește lapte, se simte bine.

Așa an de an, noi începem să analizăm lumea din jurul nostru și să înțelegem ce ne dorim, ceea ce ar putea să ne satisfacă necesitățile.

Concluziile făcute anterior, soluțiile găsite pentru anumite necesități, încetează să mai fie actuale. Omul se schimbă și se schimbă și lumea din jurul său. Însă unele situații găsite acum 20 de ani nu mai sunt potrivite pentru timpul de acum. Pentru că totul în jurul nostru s-a schimbat.

Când aveai 16 ani cu siguranță îți doreai să fii primit în gașcă, preferabil era să fii în top. Iar pentru ca să obții asta, trebuia ori să cucerești vreo fetișcană superbă ori dacă cucereai vreo 10, erai un adevărat erou în gașcă.

Când vei avea peste 40 de ani, vei încerca aceeași modalitate de a fi primit într-un colectiv, uitând că timpurile s-au schimbat. Vei fugi după fuste scurte mult și bine. Însă ceilalți te vor privi ca pe un ciudat.

Se va crea o glumă foarte interesantă: cu cât mai activ vei utiliza metoda de la 16 ani, cu atât mai mult vei părea un ciudat pentru societate.

Și asta deoarece, nu te-ai oprit pentru un moment să te gândești că, de fapt, nu ai nevoie de atenția a celor 25 de femei. Pentru că această acțiune poate avea rezultate mai mult negative. Ar fi bine să găsești o altă metodă.

Iar astfel de exemplu sunt o mulțime. O concluzie la tot ce am scris mai sus este că noi nu prea ne interesăm ce ne dorim cu adevărat. Iar pentru a afla ce ne dorim, folosim metode destul de îmbătrânite. Și avem la final un rezultat care ar fi trebuit să ne bucure. Dar nu o face.

Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.

Urmărește Doza de Succes pe Instagram și Telegram.

Primește noile articole pe mail prin intermediul FeedBurner de la Google

Mulțumim!

Editorii noștri au primit o notificare.