Despre „omul tău”
Cred că dacă am fi analizat relațiile noastre răspunzând doar la întrebarea: ai fi gata să mergi alături de partenerul tău la război – lucrurile ar fi fost mai ușor de înțeles. Este foarte important să ai încredere în cealaltă persoană. Iar dacă nu ai fi mers alături de ea în război, atunci ea nu îți apropiată. Relația voastră e sortită eșecului, nu trebuie să îți faci iluzii.
Sunt de părere că bărbatul trebuie să-și protejeze femeia. Întotdeauna și oriunde. Chiar dacă ea nu are întotdeauna dreptate. Ce îl deranjează pe bărbat și de ce nu are femeia dreptate trebuie discutat tête-à-tête. Însă de față cu ceilalți, omul tău apropiat trebuie să fie ocrotitorul tău.
Acest lucru poate fi spus și despre femei. Bărbatul tău este cel mai bun. Și pentru tine, și pentru cei din jurul tău. Așa trebuie să fie. Dacă el luptă cu cineva, tu trebuie să-i dai gloanțele…
Altfel, în alt caz, dacă vrei să-l critici, dacă vrei să-l judeci, dacă crezi că știi mai bine și vrei să arăți asta publicului, dacă vezi defectele în partenerul tău și le „analizezi” cu alții, atunci nu mai trebuie să te chinui pe tine și pe el într-o relație bolnavă. Pleacă.
Dacă bărbatul tău nu este cel mai bun (cu tot buchetul de calități și defecte pe care îl are), atunci el nu este bărbatul tău.
Dacă crezi că ai dreptul să faci din femeia ta una mai bună decât este, ea nu este femeia ta. Cel mai probabil, nici nu vei găsi acel „al tău”, deoarece incapacitatea de prețuire, pretențiile și nemulțumirile ți-au intrat în sânge, fiind transmite din scenariile create de părinții tăi. Dacă nu vei scăpa de ele, nu îl vei găsi „omul tău”.
Cel mai bun/ă. Unicul. Și înțelegi că vei fi întotdeauna protejat/ă. Este omul tău.
Un articol de Lilia Ahremchik
Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.
