Munca mea are preț! Pentru toți!

E un articol scris după numeroasele solicitări din partea prietenilor, colegilor și celor care au cerut să le spun despre asta. Prin urmare, like-urile și distribuirile sunt binevenite, mai ales, dacă te-ai săturat până în gât nu doar de cereri, ci de convingerile sincere că nu trebuie să tai, să te uiți, să urmărești etc. Dacă îți este greu să spui cu voce tare „Costă atât  și atât”, privind în ochii unui prieten sau a surorii mai mici.

Nu înseamnă că „sunt zgârcită”, ci că lor trebuie să le fie rușine!

Imaginează-ți o situație în care o rudă (prietenă) vine cu aceeași solicitare nu la tine, ci la o persoană străină… un croitor evreu. „Moise Tatianich, ești chiar așa zgârcit? E doar un costum!  Stați aici toată ziua, nu aveți clienți acum, lucrați o jumătate de oră …”

Oare cel care cere înţelege că în acea jumătate de oră liberă, domnul Moise intenţiona să bea un ceai şi să mănânce prăjitura pe care iubita lui soţie i-a pregătit-o cu mare drag?

Şi brusc apare ruda sau prietenul tău care din prag îi aruncă pantalonii pe masă: „domnule Moise, fii bun, salvează-mă şi croieşte-mi pantalonii. Fie-ţi milă!”

Iar unchiul Monet se simte foarte stânjenit. Se pare că acesta este vecinul cel bun, dar, pe de altă parte, ochii lui sunt obosiţi, ceaiul este preparat şi aproape că se răceşte, iar stomacul lui dă de ştire că încă nu a mâncat astăzi…

Prietene, eşti un hoţ!

Este mişelesc să foloseşti relaţiile de prietenie sau de familie pentru a-ţi satisface gratuit necesităţile. Aceasta nu este decât o dovadă a gândirii comuniste primitive, când totul se făcea împreună, iar acest ajutor reciproc era un blestem teribil. Într-o lume plină de pericole, oamenii rămâneau împreună și se ajutau reciproc folosind servicii de barter. Astăzi te ajut să descarci carul cu lemne de foc, iar mâine mă vei ajuta să-mi construiesc casa…

În acele zile, munca era manuală și necomplicată, toți bărbații știau cum să se descurce mai mult sau mai puțin cu munca pe câmpuri și toate femeile – cu aluatul acru. Aveau grijă de copii, construiau case şi săreau primăvara peste ruguri uriaşe.

Acum vecinul nu-i poate oferi nimic lui croitorului Moise ce nu ar putea cumpăra cu bani. Dacă a) se va odihni bine, b) nu se va prăbuși din cauza gastritei, pentru că din nou nu a mâncat la timp, c) nu se va certa cu Rosa Siabitova din cauza nepotului său excesiv de îndrăzneţ.

Având o bună dispoziție, sănătate și odihnă, Moise Tatianich va primi seara un client de încredere, care îi va plăti pentru munca depusă pentru a-i croit un smoching pentru o nuntă. Iar apoi va croi un costum de înmormântare pentru un vechi concurent…

Vecinul nu-i fură domnului Moise doar 15 minute din timpul său. El îi fură odihna și trecerea la sistemul nervos parasimpatic, care îi va restabili corpul la putere maximă. El îi fură starea lui de lucru și concentrarea pe care ar fi putut-o avea datorită un prânz luat la timp, şi îi fură şi spiritul binevoitor și gândurile strălucite despre seara în compania magnificei sale soţii. Vecinul tupeist nu poate oferi lui Moise Tatianich nimic ce ar putea compensa toate aceste pierderi. Și el o cunoaște perfect. Prin urmare, vecinul este un hoț.

De când îți deschizi brațele pentru hoții vicleni?

Poate că tu eşti cel care hrăneşte cu firimituri de pâine gândacii – ei bine, sunt înfometați, nimeni nu-i hrănește, bieții de ei. Și vecinii tăi îi otrăvesc fără neruşinare!

Ia uite cum suferă şi nenea vagabon de afară. De ieri seara tremură tot şi se roagă vecinilor să-l primească în casă. Hai ne facem milă, să îi dăm 10 la sută din salariul nostru pentru ca el să meargă să-şi mai ia o doză de ţuică?

De când incapacitatea altcuiva de a face bani și de a cumpăra servicii fără a recurge la „relaţiile personale” a devenit problema ta? De ce ar trebui să te pedepseşti pentru lenea sau lăcomia altcuiva? Ce îl costă pe vecin să înțeleagă că nu este ok să profite de bunătatea vecinului Moise pentru a-şi croi pantalonii şi că ar putea face acelaşi lucru la un alt croitor plătind vreo 5 euro. Însă vecinul este lacom şi tupeist peste măsură.

Dreptul la muncă şi dreptul la odihnă

Nu să iei muncă peste măsură, doar pentru că ţi s-a cerut. Sau pentru că „oricum stai acasă”. Ai dreptul să stai acasă și să te relaxezi. Ai dreptul să petreci timp cu familia, în faţa televizorului cu o ceașcă de cacao și plăcintă cu căpșuni.

Odihna face parte din munca noastră. Acesta este procesul de restabilire a rezervelor de energie ale corpului. Aceasta este o reîncărcare, fără de care următoarea sesiune de lucru este imposibilă. Și dacă în procesul de „reîncărcare a bateriilor” iei de câteva ori telefonul pentru a suna un minut, pentru a-ţi verifica e-mailul – dimineața vei avea o stare nu este potrivită pentru muncă. Atunci, de ce ar trebui aceste „cincisprezece minute” să acționeze în conformitate cu legea conservării energiei? Pentru că „oricum încă mai stai acasă?” Mediul de acasă a început să schimbe proprietățile fizice ale obiectelor??? Premiul Nobel pentru dovadă!

Fiind stai acasă nu înseamnă că poţi face excepție pentru furt. De când poți să te duci în casa cuiva și să iei ceea ce dorești, doar pentru că „chiar eşti atât de zgârcit?” De ce nu mergi la magazin și nu ceri gratuit ceva? Sau să chemi instalatorul și nu-l plăteşti, argumentând că lucrarea a fost timp de cincisprezece minute, oare chiar atât de mult costă?

Cum trimiţi „la plimbare” un manipulator tupeist

Cu ajutorul cuvintelor. Psihologii recomandă pur și simplu să-i refuzi. Dar, din nou, cred că un psiholog este o persoană instruită care a petrecut multe ore de terapie personală. Pentru un freelancer nesigur și devorat de manipulatori, o astfel de abordare aspră poate să nu funcționeze. Noi acționăm mai moale.

– Îmi croieşti pantalonii, unchiule Moise?

– Îi croiesc, tu ce îmi oferi în schimb?

– Îți este greu să faci asta?

– În nici un caz, dar ţie nu ţi-ar fi greu să faci ceva pentru mine? Trebuie să spăl toaleta. În timp ce eu îţi croiesc pantalonii, tu ia o cârpă şi spală.

Munca pe care trebuie să o faceți în mod inevitabil va fi aruncată pe umerii manipulatorului. Opțiune absolut sigură: în caz de acord, poți schimba 15 minute de muncă plăcută (de exemplu, croirea pantalonilor) pe 15 minute de muncă pe care o deteşti (spălarea toaletei). În caz de refuz, te salvezi de un manipulator tupeist.

Notă importantă: când faci acest exercițiu, încercă să-ţi muști obrazul cu dinții din interior. Te ajută să nu râzi. Practică acest lucru înainte de a face acest pas uriaş, uimeşte-ţi prima victimă!

Autor: Victoria Samira

Ai găsit o greșeală? Selecteaz-o și apasă Ctrl+Enter.

Urmărește Doza de Succes pe Instagram și Telegram.

Primește noile articole pe mail prin intermediul FeedBurner de la Google

Mulțumim!

Editorii noștri au primit o notificare.