Regula celor 72 de ore care mi-a schimbat viața

Această regulă ma învățat să rămân calm și încrezător mereu și peste tot.

Așa că îi sunt sincer recunoscător mamei mele pentru aceasta și îmi amintesc în permanență acea poveste „cu pantaloni umezi”, cu care am început să mă maturizez…

Indiferent de modul în care îți planifici viața, nu poți așterne paie peste tot. În fiecare zi ni se întâmplă lucruri neprevăzute și neașteptate.  Ieri nici nu ți-ai putut imagina o astfel de situație, iar astăzi – fii amabil: rezolvă situația.

În astfel de momente cruciale se manifestă adevăratul nostru caracter: vom reacționa la întoarcerea sorții, ce decizie vom lua și cât de repede? Sau poate ne ascundem cu capul în nisip și ne prefacem că nu se întâmplă nimic?

Astfel de situații se întâmplă peste tot cu fiecare dintre noi. Și eu nu sunt o excepție. Firește, nu sar de bucurie când se întâmplă toate acestea, dar nici nu mă panichez. Mă ajută regula celor 72 de ore pe care o folosesc toți oamenii maturi. Pentru prima dată, mama mi-a spus despre aceasta când eram încă la liceu.

Am băut apă din fântâna, și brusc s-a rupt și … oh, Doamne …Vă puteți imagina: eram ud din cap până în picioare. Pantalonii erau cei care mă întristau cel mai mult: literalmente se lipeau de mine, ca niște colanți pe o balerină. Am tras o rușine foarte mare! Și ce crezi?  Mama a lăsat tot și a fugit acasă după pantaloni uscați ca să mă pot schimba? Nu. Ea a spus că arată destul de normal, și dacă te gândești – chiar amuzant…

Când am ajuns acasă, mama mi-a spus despre această tactică foarte eficientă- regula celor 72 de ore. Se spune că, dacă în viața ta se întâmplă ceva care literalmente îți ia pământul de sub picioare, nu te panica și nu te lăsa emoționat. Ia o pauză de 72 de ore și lasă situația să se răcească.

Deci, 72 de ore … trei zile.…În prima zi vei fi nervos, mergând dintr-un colț în altul, analizând încă o dată ce s-a întâmplat. Aceasta e în regulă. Toți suntem așa. Dar în a doua zi gradul de indignare, frică sau jenă va dispărea. Chiar de dimineață. Poți deja să zâmbești, sau chiar să glumești timid despre ceea ce te îngrijorează. Ei bine, în a treia zi se va întâmpla ceva mai important sau chiar mai „jenant” – așa că vei uita imediat de incidentul anterior.

Am testat această regulă pe mine. În ciuda faptului că eram încă supărat pe mama mea, care nu mi-a adus pantaloni uscați și nu ma salvat de la rușinea cea mare (așa mi sa părut în acele momente), am fost de acord să i-au o pauză pentru exact 72 de ore. Și nu am făcut o greșeală!  În primul rând, m-am convins că această regulă este cu adevărat magică și, în al doilea rând, m-a ajutat mai târziu de mai multe ori în viață!

Și am folosit regula celor 72 de ore în liceu! Nu este un secret faptul că majoritatea copiilor din liceu sunt prinși în unele povești neplăcute din când în când. Unii dintre colegii mei reușeau să o facă aproape săptămânal! Dar nu eu. La urma urmei, eram înarmat cu regula celor 72 de ore.

Când înrăutățim situația? Atunci când suntem nervoși și panicați, iar în această stare facem prostie după prostie. Spre deosebire de colegii mei, eu am reacționat la toate situațiile neprevăzute… 72 de ore mai târziu. Adică, nu am reacționat în nici un fel. Adică, doar râdeam și glumeam.  Și într-adevăr: la urma urmei, nu s-a întâmplat nimic teribil!

Îmi amintesc că odată mi-a fost foarte greu să includ această regulă. Dar am făcut-o oricum.  Și într-adevăr: mi-am dat seama cât de importantă și vitală este această regulă.

Deci, atunci eram la liceu – clasa a X-a. Ne jucam cu un prieten la pauză și l-am împins din greșeală pe podea. S-a lovit tare…apoi a urmat o pauză ciudată. Toți colegii de clasă au stat în picioare și au urmărit ce va face în continuare. Presupun că din acest motiv a sărit în sus și m-a lovit în mod intenționat. Acum toată lumea se uita la mine: reacția firească ar fi să răspund la lovitură în același mod – cu o lovitură. Și, într-adevăr, acesta a fost primul meu gând: „Oh, așa, îți voi arăta acum! La urma urmei, eu am făcut aceasta întâmplător iar tu m-ai lovit intenționat! ” Dar apoi m-am gândit la regula celor 72 de ore și mi-am spus, „Doar te-a lovit.”

Dar colegii mei stăteau în jurul meu și se așteptau la un fel de reacție. La urma urmei, doar un laș și un slab de fire, în ​​opinia lor, nu va răspunde când va fi bătut. Era un singur gând în capul meu: „Ce voi face cu toate astea?” Și aveam doar câteva secunde să iau o decizie…

Lovitura nu a fost prea puternică, ci faptul în sine: ai fost bătut și – degeaba …Spre marea surpriză a tuturor, doar m-am întors și … am plecat. N-am scos un cuvânt. Nici măcar nu m-am uitat la agresorul meu. Da, aș fi putut răspunde în așa fel încât s-ar fi gândit la asta mult timp. Dar ce aș fi obținut? Ceea ce ar agrava situația și mâine părinții mei ar fi fost deja în biroul directorului? Cu siguranță. Așa că m-am gândit la regula celor 72 de ore și m-am reținut.

În momentul în care am plecat, mi-am dat seama cât de puternică e această regulă simplă pe care mama mi-o împărtășea. Mi-am dat seama că în situațiile cele mai fără speranță (așa cum ni se pare nouă) și dificile, funcționează ca o „baghetă magică”. Da, în primele minute tu nu știi cum se va termina. Dar trec doar 72 de ore și îți dai seama că ai făcut ceea ce trebuie.

În ceea ce privește povestea cu prietenul meu, câteva zile mai târziu a venit la mine și și-a cerut scuze. Vă puteți imagina dacă nu m-aș fi reținut atunci și l-aș fi bătut în căldura furiei? N-am fi vorbit cu el pentru tot restul vieții. Și pentru ce, se întreabă?

Așa că ne-am strâns mâinile și am râs de ce s-a întâmplat. I-am spus că nu m-a jignit el și suntem încă prieteni!

Deci regula celor 72 de ore este foarte versatilă și foarte eficientă în orice situație. Datorită acesteia, am reușit să evit atâtea necazuri în viața mea. Ce să spun – mi-a schimbat complet viața!

Regula de 72 de ore m-a învățat să rămân calm și încrezător oricând, oriunde. Oriunde m-aș duce, orice s-ar întâmpla, știu că în final totul va fi bine. Așa că îi sunt sincer recunoscător mamei și îmi amintesc constant acea poveste „cu pantaloni umezi”, din care, de fapt, a început creșterea mea. Pentru că, fără această regulă, aș fi o persoană cu totul altfel.

Autor: John Onanuga

Urmărește Doza de Succes pe Instagram și Telegram.